Pelerinii speranței pe Camino de România (fragmente)

Camino de România…sau Camino în România! Se naște astfel o primă întrebare, de ce Camino… adică „drum” în limba lui Cervantes, de unde asocierea dintr-un cuvânt spaniol şi România!? De ce și de unde? Un prim răspuns poate fi cuprins în însuși scopul Asociației prietenilor Camino de Santiago din România, de a promova în România itinerariul cultural european Camino de Santiago. Acesta este unul din cele mai cunoscute pelerinaje ale lumii, iar Camino de România poate promova acest itinerar cultural prin recuperarea fizică şi istorică a acestui pelerinaj pe teritoriul ţării noastre, prin dimensiunea de informare şi susținere a itinerariului în România, prin facilitarea conectării internaționale a itinerariilor, inițiativelor sau a persoanelor interesate de Camino de Santiago.

Revenind la întrebarea de la început, de ce în România? Răspunsul e dat de identificarea prin cercetare şi documentare a existenţei acestui traseu de pelerinaj încă din cele mai vechi timpuri pe teritoriul ţării noastre. Fără a ţine cont de exactitatea şi ordinea datelor din cercetarea istorică aş enumera: Biserica Bărăția din Câmpulung Muscel din secolul al XIII lea închinată Sfântului Iacob, Statuia Sfântului Apostol Iacob în chip de pelerin de pe frontispiciul Bisericii Negre din Brașov, fresca din biserica de la Ghelința, lângă Târgul Secuiesc, din secolul al XIII lea, ce înfățișează o legendă legată de Camino, miracolul de la Santo Domingo de la Calzada, statuia Sfântului Apostol Iacob din Sebeș, artefacte descoperite la Sibiu care demonstrează că pe drumurile spre Santiago s-a circulat şi din Transilvania, fresca cu Sfântul Iacob cu scoică şi toiag de pelerin din secolul al XVIII lea din Oradea, la Biserica premonstratensă cu hramul Maica Îndurerată…

Cum s-a demarat acțiunea de marcare a traseului Camino de România! Se începuse această acțiune încă din 2017 odată cu Înfrățirea Asociației prietenilor Camino din România cu Via Mariae, acțiune începută în Județul Covasna. Însă vizita Papei Francisc în România în iunie 2019, și la Iași îndeosebi, a fost momentul care a accelerat cumva proiectul Camino în România. În 1 iunie, Papa Francisc a binecuvântat borna care marchează punctul cel mai de est al Camino de Santiago, 4500 kilometri.

“Din această capitală istorică şi culturală a Ţării se pleca împreună – în Evul Mediu – ca pelerini, pe Calea Transilvaniei, spre Santiago de Compostela… să deschideţi drumuri pentru a merge împreună şi pentru a duce mai departe acel vis care este profeţia: fără iubire şi fără Dumnezeu niciun om nu poate trăi pe pământ”…(Din discursul Sfântului Părinte Papa Francisc la Iași, 1 iunie 2019).

Urmare firească a acestei acțiuni e și demersul grupului de entuziaști, care a experimentat în anii trecuți Camino în Spania, Portugalia sau Franța și care la începutul lui iulie au plecat din Iași spre Timișoara ca pelerini ai speranței, celebrând Jubileul anului 2025. Prin efortul nostru ca pelerini am încercat să inducem ideea ca mesajul speranței de bine şi de frumos să fie în centrul acțiunilor noastre fiindcă lumea are nevoie de speranță, siguranță şi încredere…

În același cadru una din misiunile grupului nostru de pelerini este și a demonstra viabilitatea acestui traseu, este de a sensibiliza localnicii sau reprezentanții autorităților locale asupra dimensiunii culturale și religioase a acestui drum de pelerinaj.

Şi așa Camino de România prinde aripi în 4 iulie 2025! Pelerinii speranței constituiți într-un grup de temerari au plecat din Iași, pe jos, cu speranță de bine și frumos, punctul final fiind Timișoara.

Începem traseul cu o plimbare prin Iași, orașul fiind ofertant din multe puncte de vedere, cultural, istoric sau ecumenic. Așa că cei 7 kilometri marcați cu semne Camino îl vom parcurge în pas…de melc! La Ora 9 ne-am întâlnit cu cei din grup și cu susținătorii noștri în curtea Catedralei Romano Catolice, la borna IASI-4500, bornă ce marchează distanța până la Santiago. Aici ne-am întâlnit cu parohul catedralei, părintele Daniel Iacobuț şi cu parintele Viorel Ababei, ni s-au ștampilat pașapoartele de pelerin și ne-am bucurat de binecuvântarea părintelui în Catedrala veche împodobită în anul jubiliar cu florile Speranței. La ora 10 suntem invitați la Radio Ercis FM, la „Dimineți împreună”, să vorbim despre Camino, în general, despre drumul nostru de la Iași la Timișoara și despre semnele santiaghiste de pe teritoriul țării noastre; Apoi am vizitat muzeul Camino, din turnul Mănăstirii Golia, iar la ora 13, participăm la un tur ghidat la cea mai frumoasă bibliotecă din Europa, la Universitatea Tehnică Gh.Asachi… în Copou. Dar facem pași și în Sala pașilor pierduți; Camino în pas de melc îl continuăm, datorită gradelor multe din termometru, cu o plimbare la umbra Teiului lui Eminescu, pe aleile grădinii Copou, la Universitate ne oprim pentru a viziona un scurt film şi în direct la radio Iași, prin telefon, povestim despre semnificația pelerinajul nostru din zilele următoare.

A doua zi cu rucsacii în spate plecăm de la Iași la Podu Iloaiei, suntem un grup de 11 pelerini, pe prima etapă, cea mai lungă a drumului, 28 kilometri. Sub un cer prietenos, ne-am bucurat de lanurile de floarea soarelui vesele și surâzătoare, de drumul șerpuit pe de lângă Bahlui. Ne bucurăm de primirea frumoasă din biserica Rotonda, sub privirile admirative ale localnicilor pentru grupul nostru albastru! Toate acestea au șters oboseala celor 28 de kilometri, au întărit dorința noastră de a merge cât mai departe…Ziua următoare e duminică și începem ziua la biserica catolică din Podu Iloaiei cu binecuvântarea părintelui Eugen Robu în cuvinte de suflet primite cu iubire de pelerinii speranței. Dar și tava cu plăcinte a fost primită cu aceeași bucurie! Localnicii aflând de trecerea noastră ne-au trimis plăcinte calde! Ne-am urmat calea pe lângă lacurile din Podu până la Budăi, după care iarba adâncă ne-a dat de furcă vreo oră! Am ieșit victorioși de aici, ne-a înviorat câmpul de grâu frumos și galben tare, livezile din pepiniera de nuci, verdele dealurilor din jur, deși soarele ne-a supus la grele cazne!

E 7 iulie 2025, şi în Târgu Frumos, la Biserica Sfântul Anton de Padova, binecuvântarea părintelui Alois Moraru ne-a deschis drumul de astăzi, am plecat de aici cu binecuvântări speciale pentru drumul nostru ca pelerini ai speranței! Să nu ne supună la cazne soarele, căldura, să ne împlinim misiunea ca pelerini ce duc mesajul de pace şi speranță. Am urcat în Buznea, am ieșit pe dealurile îngălbenite de grâu sau înverzite de floarea soarelui sau porumb, la Strunga e prima pauză la umbră, traversăm satul Hăbășești, iar la capătul satului, ne oprim la două fântâni… Nu mai avem decât satul Bratulești, iar din vârful dealului vedem drumul ce duce la Trei Iazuri! “Etapa” se termină la Miclăușeni, la Castelul în renovare. Dar Sfântul nostru protector ne mijlocește câte ceva în fiecare zi. Astăzi ne-a scos în cale ghidul complexului ce ne-a plimbat prin istoria locului și a castelului.

O altă zi e de la Miclăușeni la Săbăoani! E plăcut să mergi pe lângă câmpuri de dimineață în mirosul ierbii abia cosite… Ne însoțeşte cântul păsărilor cât soarele e ascuns între nori. Așa ajungem la Mircești, la biserica catolică, deși e dimineața devreme, părintele ne primește pentru binecuvântare, iar la casa memorială Vasile Alecsandri primim inspirație… Ne urmăm drumul spre Iugani, unde surpriza e întâlnirea cu sora Iosefina, ce știa de El Camino, apoi la Gherăești facem o pauză mai mare la părintele Paul la biserica parohială; în sunet de clopot muzical intrăm sub arcada de flori, ne căpătăm nu numai cu apă rece, ci și cu frumoase cuvinte și cu o ștampilă deosebită pe pașaportul nostru de pelerin, “Sigilium Ecclesiae Parochialis Gherastiendis”… Aici îl întâlnim şi pe Sfântul Ieremia Valahul, pelerinul de acum câteva secole ce a ajuns la Roma la fel ca noi, pe jos…

Pe Camino de România, putem spune că am parcurs un drum spre inimile oamenilor, al surprizelor și al locurilor surprinzătoare… Din Săbăoani am plecat la ora 6, de teama soarelui necruțător, dar binecuvântarea părintelui Pius, ne-a păzit de arșița lui şi ne-a scos în cale oameni deosebiți… Mergem spre Roman, în Simionești poliția locală ne vede, de pe partea cealaltă a străzii ne salută, ne întreabă dacă avem nevoie de ajutor. S-au bucurat de inițiativa noastră de pelerinaj cu promisiunea că vor asigura securitatea și pentru alți pelerini. Satele la ora dimineții și după ploaia din noapte sunt de un farmec aparte, bordurile cu flori colorează strada și se bucură sub picăturile de ploaie. Localnicii întâlniți sunt curioși și ne salută, le povestim despre noi și despre ce înseamnă drumul nostru… Ne-au impresionat în egală măsură bătrânul de 93 de ani, ce-și îngrijea pomul din fața porții, ne-am bucurat de întâlnirea cu tânărul Ciprian, voluntar în diverse activități, sau de primirea călduroasă a preotului paroh de la biserica catolică Sfânta Tereza a Pruncului Isus. Într-un amestec de cuvinte frumoase și generozitate ajungem în Roman, parcurgem traseul frumos semnalizat cu sprijinul autorităților locale și așa ajungem pe vechea stradă a orașului oprindu-ne la cea mai frumoasă clădire, Biblioteca Municipală Radu George Melidon. Aici ne încărcăm de spiritul cultural prin pasiunea cu care doamna Cristina Panait ne prezintă valorile culturale și numele personalităților ce și-au consemnat impresiile în cartea de onoare. La postul local de televiziune am fost vizibili într-un context mai larg. Am continuat să cunoaștem și altfel orașul Roman, cu domnul Cristian Galan, ce ne-a captivat cu poveștile din spatele informațiilor despre oraș și personalitățile lui de-a lungul timpului, de la Gară până la Arhiepiscopia Romanului și Bacăului… Pe peretele bisericii, deasupra intrării, e o reprezentare inedită a Cuvioasei Parascheva, în jilț, o frescă din secolul XVIII lea, uimește şi astăzi prin frumusețea ei. Se știe că doar Maica Domnului poate fi astfel reprezentată, dar aici Cuvioasa se bucură de o mare cinste. Și în toate acestea întâlniri întâmplătoare ne-a surprins dorința oamenilor de a comunica, de a se prezenta cu adevărata lor imagine, de a ne asigura că sunt purtători ai unor valori. Tot la Roman cunoaștem Centrul Sf Leonard Murialdo, e locul unde se învață cum să fii cercetaș! E un loc ce te inspiră în educația și orientarea morală a tinerilor.

Am fost acolo și noi pelerinii de pe Camino de România, unde ne-am bucurat de binecuvântări frumoase în faţa unui altar în care ne-am rostit cu sufletul împlinirea unei dorințe.

Au trecut 8 zile pe Camino de România, am ieșit din județul Neamț și am intrat în județul Bacău. Până aici am parcurs 170 de kilometri. Vremea a fost excelentă, dimineață răcoroasă, cer încărcat de nori, temperatura bună de mers! Peisajul se schimbă, apar dealuri și păduri, dar traseul urmează șoseaua. Intrăm la Primării pentru ştampilă, dar scopul e de a atrage atenția autorităților locale asupra acestui itinerar cultural spiritual ori de pelerinaj cu impact şi economic asupra lor. Sătenii întâlniți sunt curioși, le povestim din start, chiar dacă nu întreabă. Noi suntem cei cu săgeata galbenă pe fond albastru și nu s-au pus degeaba aceste indicatoare, noi acum ne orientăm după ele! Mai mult, la Bahna, au și inițiat un traseu alternativ, pe margini de câmpuri, pe lângă pădure, care ar scurta traseul de pe șosea. De altfel demersul nostru de acum are și acest obiectiv, de a proba cum funcționează drumul, cum se poate construi un contact concret cu oamenii locului. Suntem vizibili, suntem un grup ce atrage atenția, poate și tricourile noastre înseamnă ceva, cu semnele pelerinilor speranței şi logo-ul Asociației noastre. Mai mult de atât, simt că drumul nostru, Camino de România, prinde viață!

Cam în 10 zile am ajuns la Bacău. Noaptea plouase, iar dimineața devreme am plecat prin ceață, am intrat pe traseul nostru cu alți pelerini ce ni s-au alăturat din nou și am plecat spre Lespezi, unde ni se mărește şi mai mult grupul. Trecem prin pădure și aici avem nevoie de un braț puternic! Pot fi urși! Aerul curat al dimineții, cărarea dreaptă, umbra binefăcătoare au făcut ca pașii noștri să fie săltăreți și sprinteni… Și asta fiindcă la “bisericuța” de la Lespezi, care e o impunătoare biserică catolică, am primit binecuvântare și cuvinte frumoase de la preotul ce tocmai încheia liturghia de dimineață… La Trebeș am ajuns la timp cât să-l salutăm pe preotul paroh, să-i povestim cine suntem, de unde venim și ce misiune avem. O ștampilă am obținut și mai departe am plecat! Am intrat în Bacău, mult după ora amiezii, încet dar la timp să prindem și prânz bun și, din nou, binecuvântari frumoase la Catedrala catolică din acest oraș al Moldovei!

Din nou e duminică, suntem pe Cele șapte capele, într-o întâlnire de suflet între pelerinii de pe Camino de România și comunitățile locale din jurul Bacăului prin Asociația Arta în dar… Participăm la evenimente care leagă oamenii de tradiții și de rădăcinile lor, festivalul ospitalității şi generozității…

Am peregrinat spre Cele șapte capele în compania iubitorilor de drumeții și a membrilor Asociatia Arta în dar. Am mers pe cărări umbroase, peste dealuri și urcușuri… Dar recompensa a fost pe măsură, aer tare, poieni colorate și parfumate, ospitalitate, sarmale, spectacol și lansare de carte… Cartea drumeților, autoarea pune în cuvinte sfaturi ce te îndeamnă să privești natura și apoi s-o iei la drum… Cazarea? La Bojdeucă! !(această zonă nu face parte din traseul Camino de România).

In aceste zile ne vedem cu cei din Faraoani, Cleja sau Sărata, pentru că de întâlnirile cu oamenii frumoși nu te saturi niciodată, pentru că e o plăcere să le asculți poveștile de viață și de drumeții, pentru că fiecare din ei îți lasă în suflet câte o mică bucurie pe care să o păstrezi pentru totdeauna!

La Cleja e prietenul nostru, domnul primar Petru Iștoc, cel ce s-a alăturat construcției Camino de România, prin amplasarea statuii Sfântului Iacob în centrul localității. Apoi părintele paroh al bisericii Sfântului Francisc, ne-a primit cu frumoase binecuvântări, dar trebuie s-o amintesc și pe doamna Margareta Farcaș, localnică ce cu bucurie ne urează “Drum bun” și ne asigură că pelerinajului nostru va fi prețuit de Cel de Sus!

Camino de România, se pare că, va fi un drum cu povești despre oameni și despre generozitatea și ospitalitatea lor… Până acum ne-au întâmpinat asemenea oameni, şi la Săbăoani, și la Moldoveni, și la Racova, paharul de apă rece, vorbele celor întâlniți ne-au încurajat să mergem mai departe. La toate acestea se adaugă bunăvoința și harul cu care am fost binecuvântați în bisericile Catolice de pe traseul nostru!!!

Cu aceste gânduri am ajuns la Statuia Sfântului Apostol Iacob, patronul pelerinilor ce ne luminează calea!

E ziua 13 pe Camino de România, de la Bacău la Strugari, sunt aproape 20 km. E ziua a 13-a și te poate atinge ghinionul! Pe ultimii 4 km ne-a atins, o ploaie torențială, vânt puternic și un pic de grindină. Încep cu sfârșitul, uzi bine, până la piele și cu apă în ghete, ajungem la Strugari, la magazin oprim pentru un scurt popas, apă, cafea, dar ne grăbim să ajungem la Primărie pentru ștampilă, să nu-şi termine programul… Spre surprinderea noastră suntem așteptați de primar, de secretar și de alți ochi ce ne privesc cu curiozitate, dar și cu interes.

Sub hainele noastre de ploaie arătăm destul de neajutorați, dar ne găsim adăpost, loc de dormit la domnul primar. Din start ne invită la el asigurându-ne că stăpâna casei va apare îndată. Doamna Mirela, profesoară, doamna domnului primar, ne-a copleșit cu atenția ei, cu veselia și cu bucatele ei gustoase, iar țuica cu scorțișoară a fost remediul pentru frigul ce ne pătrunsese în oscioare! Ziua aceasta a fost despre ospitalitate, generozitate și povești încântătoare ale gazdelor noastre. Nu au lipsit poveștile despre aceste locuri, din trecut ori de acum, snoave spuse cu umor, despre Veninoaia… Gazdele noastre, doi oameni, pentru care viața nu o pot concepe decât aici, într-un sat, cu o casă primitoare, cu grădină sau baltă cu pește, ori bucate și vin făcut în casă, cu copii și nepoți frumoși, dar și cu responsabilități în comunitate…

Așadar în planul secund rămân locurile prin care am trecut în prima parte a zilei, pădurea umbroasă, cărările bătătorite ori nu, poienile cu nuci, ori urcușurile urâcioase!

Suntem din nou copleșiți de bunăvoința și generozitatea oamenilor locurilor acestea! Suntem pe un drum oarecum necunoscut, dar plin de surprize extraordinare și cu bucurie!

Următoarea zi pe Camino de România, de la Strugari la Moinești, 24 km!

Traseul e frumos, relativ ușor, dar prea lung și pe alocuri cu noroi din ploile zilei trecute… Am plecat de dimineață din Strugari pe un traseu nesemnalizat, pentru care la fiecare intersecție trebuia să vedem pe maps care e direcția bună. Azi putem spune că am făcut și prospectare de traseu, dar fără să fi notat ceva în mod special… Cu rucsacul în spate, cu grija drumului pe numărul de kilometri până la destinație, notițele nu-și fac loc!

Ne-am bucurat în schimb de lanurile de floarea soarelui, porumb, de lavandă sau flori de câmp… Am trecut pe strada fericirii și am traversat Tazlăul și Tazlăul Sărat, iar la Tescani ne-am bucurat de sunetul muzicii lui Enescu, de vioara lui Enescu, de pianul Cellei Delavrancea, de prezența copiilor de la Liceul Octav Băncilă din Iași, de explicațiile ghidului muzeului… Parcul e frumos, cu arbori bătrâni, dar locul ca atare e puțin uitat!

Peisajul se schimbă, munții sunt tot mai aproape, ne place imaginea lor, dar ne îngrijorează momentul când vom da piept cu urcușurile. Deocamdată poposim la Moinești. În următoarea zi mergem de la Moinești la Comănești pe o distanță scurtă, dar grea, doar pentru că trebuie să mergem pe șoseaua națională, cu atenție mărită la traficul rutier! Moinești și Comănești, două orașe, altădată prospere datorită prelucrării petrolului, astăzi oarecum amorțite în căutarea drumului spre normalitate…

Totuși pe parcurs am oprit la biserica Sfânta Paraschiva, din Vasiești, se terminase slujba de maslu, doar e vineri! Ne-au întâmpinat cu întrebări și curiozitate doamnele și paracliserul ce aveau grijă de biserică. Ne-au dat anafură şi agheasmă. I-am uimit cu povestea noastră de mers pe jos! Cum ne-am obișnuit să avem contacte cu autoritățile, căutăm Primăria orașului. Și o găsim, printre oficieri de cununii și lume cu treburi la primărie ne vedem și cu primarul. Îl întâlnim la ușă, și el e ocupat, printre telefoane și dispoziții, ori probleme de rezolvat, Erzsi reușește să-i atragă atenția cu un flyer, un pix și un semn Camino! Gata, ne ascultă, ne întreabă și-i povestim de Camino de România… Sper să fi rămas cu ideea că drumul nostru poate trece prin orașul lor, că avem nevoie de trasee alternative față de șoseaua națională, că avem nevoie să se știe că pe aici pot ajunge pelerini!

Ștampila, semnătura domnului primar și poza cu el e dovada sigură a trecerii noastre prin Comănești!!!

De la Comănești la Offa Cabana, intrăm pe drumuri de munte şi începem traversarea Carpaților Răsăriteni spre Șumuleu Ciuc. De la Ciobănuș intrăm pe un drum forestier, lat, drept, blând sub tălpile noastre, cu un râu gălăgios ce ne însoțește când pe dreapta, când pe stânga… Am mers peste 20 km pe un drum forestier larg, cu înclinație moderată, ajungem bine la Cărunta, la păstrăvărie, cu prânz cu ciorbă de păstrăv, cu păstrăv prăjit, mămăliguță… Cât a mai rămas până la Offa Cabana am zburat, aici suntem primiți extraordinar, cu camere frumoase, cu o cină de milioane, odihnă și povești perfecte…

În ziua 17, de la Offa Cabana la Eghersec, am parcurs 15 km! Frumos e traseul, am mers cu grijă…pe drum forestier ușor în pantă, ajungem în vârf de unde ni se deschide o perspectivă uluitoare… De jur împrejur culmile albastre și poienile înflorite ne invită la multe emoții, impresii, la ce înseamnă tot ce ne înconjoară… E viață! Tot prin munți suntem, am cântat de dimineață, să alungăm urșii!!!

Apoi de la Eghersec la Ciucsângeorgiu sunt 14 km! Începem ziua cu câteva urcușuri, se intră prin păduri plăcut mirositoare, aerul tare ne ușurează respirația, iar coborâșurile spre Armășenii Noi sunt o plimbare plăcută! Povestea mea de ieri a fost scurtă, am dormit după amiază… De vină e aerul tare de munte și patul confortabil primit de la gazdele noastre! Ne-au oferit nu numai paturi confortabile, dar și un prânz, deși nu era pe listă, și cină cu bucate gustoase, acompaniate de afinată, bere Ciuc, kürtos cu dulceață, dar ce-i mai important cu atenție specială și cu prietenie. Am intrat în Harghita și în satele acestea mai izolate Erzsi își exersează maghiara, de data aceasta ajutându-ne pe noi nu cu engleza cu care ne obișnuisem să vină de la ea, oriunde plecam împreună în lume! Astăzi ne e de mare ajutor aici în aceste ținuturi secuiești cu maghiara pe care nu o vorbise de copil…

De 3 zile avem un contact nemijlocit cu natura, cu poienile înflorite, cu mirosul puternic al pădurilor de brazi sau a lemnului proaspăt tăiat… De pe vârfuri de munte, cu efort “cucerite” ni se deschid perspective largi, am lăsat în urmă plaiurile moldave și avem în față ținutul Ciucului, cu altfel de sate, cu altfel de peisaje, dar cu aceiași oameni binevoitori și bucuroși să te primească! Ăsta e Camino de România și e un drum care poate arăta o altă imagine a țării, o altă cale prin care poți cunoaște și rădăcinile culturale sau spirituale ale acestor ținuturi, ori poți cunoaște, de la sursă și bucuriile și necazurile localnicilor. E natură în toată sălbăticia sa, deși întâlnești și câini amenințători pe lângă stâne, ori teama de urși te urmărește mai mereu, dar pădurea, munții, florile, fluturii sau gâzele, totul te aduce mai aproape de Creator!

De la Ciucsângeorgiu la Șumuleu Ciuc… Parcursul de astăzi a fost prin satele secuiești din județul Harghita, n-am ratat nicio primărie de pe drumul nostru, am fost primiți și cu cafea, cu ștampile, cu bunăvoință și curiozitate… Am combinat mersul cu ajutorul aplicației cu intuiția călătorului și așa am ieșit de pe șoseaua ce ne ducea la Miercurea Ciuc, n-am mai urcat dealul până la pădure, ci pe scurtături am ajuns la Izvorul Mariei din Șumuleu Ciuc. Aici ne-am întâlnit cu prietenii noștri de la Via Mariae! Împreună am primit binecuvântarea călugărului franciscan de la Bazilică, împreună am luat prânzul, iar surpriza a venit tot de la ei, onorându-ne cu “Certificat Via Mariae, pentru fiecare credincios și pelerin, care a străbătut drumul Via Mariae până la Șumuleu Ciuc, venind din diferite locații ale pământului… a vizitat acest sfânt loc de pelerinaj, cu râvnă creștină…”

Restul după amiezii l-am petrecut aproape de Sfânta Fecioară Maria, în Bazilică, ca pelerini ai speranței! Aici se întrerupe mersul nostru pe jos, pentru a ajunge la Câmpulung Muscel în 25 iulie. În Brașov ne întâlnim cu alți prieteni, cu care vom ajunge la Câmpulung Muscel la timp pentru sărbătoarea Sfântul Iacob de la Biserica Bărăția. Înainte de acest eveniment, la Brașov, ne-am bucurat de întâlnirea cu primarul orașului de sub Tămpa, care ne-a urat mult succes în continuarea drumeției și ne-a felicitat pentru ambiția și curajul de a porni în această aventură. Inițiativa nu reprezintă doar o călătorie spirituală, ci și o oportunitate de a descoperi frumusețea și diversitatea țării noastre. Proiectul „El Camino” nu este doar un simplu traseu de pelerinaj, el reprezintă o inițiativă globală de promovare a turismului religios, cultural și ecologic, se spune în comunicatul Primăriei Brașov. În România, enoriașii și turiștii au oportunitatea de a descoperi frumusețea și spiritualitatea acestor drumuri, contribuind la revitalizarea zonelor rurale și la promovarea valorilor tradiționale.

Câmpulung Muscel e un loc important pe drumul Sfântului Iacob! 25 iulie e sărbătoarea Apostolului și din toate colțurile țării s-au adunat pelerini, ne-am întâlnit aici să-l preamărim pe protectorul pelerinilor… De la Iași am plecat un grup de 11 pelerini, parte dintre noi au parcurs cu piciorul peste 350 de kilometri, pe drum am fost însoțiți de alți pelerini din zonele parcurse, dar bucuria cea mai frumoasă vine de la prietenii Camino, ce ne-au întâmpinat aici la Bărăția. Suntem împreună și asta contează! Am participat cu bucurie şi smerenie la liturghia Sfântului Iacob, cu binecuvântări frumoase adresate grupului nostru, cu diplome ori ştampile pe Credenciale cu semne santiaghiste. Am fost primiți la primăria Câmpulung, am cunoscut istoria Muscelului la muzeu, am continuat drumeția după semnele Camino, trasate în anii din urmă, căutând și variante mai bune de traseu!

În călătoria noastră ajungem şi la Sibiu, şi la Biertan, cu ochii după semne santiaghiste! Le vom descoperi și la muzeul Brukenthal, în Piața Huet ori la muzeul de istorie… Fiindcă suntem în această zonă bogată în biserici evanghelice fortificate, situri de spiritualitate, între care biserica din Biertan e înscrisă în patrimoniul UNESCO din 1993, am decis să ne abatem de la Camino de România. Am completat astfel imaginea de la muzeul Brukenthal, de dimineață, unde am găsit statuia Sfântul Iacob, statuie a unui autor transilvănean necunoscut de la începutul secolului 17. La biserica fortificată din Biertan, pe tripticul din altar, între cele 18 picturi e reprezentată și familia Sfântului Iacob Maior, mama sa Maria Salomeia, tatăl Zebedeu și fratele său mai mic Ioan Evanghelistul. Dar unicitatea și valoarea acestor tablouri constă nu numai în vechimea acestora de peste 500 de ani, dar și în reprezentarea celor doi apostoli în timpul copilăriei lor!

Zilele următoare sunt o încercare de a descoperi drumul cel mai bun spre Sebeș, drumurile de aici nefiind prospectate şi, cu atât mai puțin, marcate.

Orașul Sebeș e un punct important pentru Camino de România! Pe lângă Ansamblul bisericii evanghelice cu semne santiaghiste evidente, statuia Apostol Iacob de pe frontispiciul bisericii, ori cea din interior, capela Sfântului Iacob, se pot adăuga și alte elemente ale itinerarului cultural european, biserica catolică Sfântul Bartolomeu din secolul 13, turnul și fragmentele din zidurile vechi, dar și clădirile de pe strada principală ce păstrează încă aerul nobil al vremurilor de demult. Toate acestea fac din acest oraș un reper important pe Camino de România. Grupul nostru a intrat și în clădirea Primăriei Municipiului Sebeș, se pare că tricourile noastre albastre deschid toate ușile! Ne-a impresionat încă de la intrare deviza sub care “funcționează “: primăria pentru toți, o primărie în care își au locul deopotrivă și săli de expoziție, și de conferințe ori birouri de lucru, în care se îmbină armonios elementele arhitecturale vechi cu cele moderne, deci istoria cu administrația…

Pelerinii speranței au ajuns pe 2 august pe domeniul regal de la Săvârșin! Grupul de pelerini ai Asociației prietenilor Camino de Santiago au adus și aici mesajul lor de speranță de bine în acest an jubiliar…Mesajul lor e concretizat într-un tablou inspirațional al autoarei Nicoleta Wacker în ce privește istoria regalității în România!!! În tablou e reprezentată Regina Maria în balconul Castelului Bran alături de statuia Sfântului Iacob în chip de pelerin.

De la Săvârșin la Bata, drumul pelerinilor speranței trece prin sate mici, liniștite şi pustii… Sunt puțin populate, avem norocul să intrăm și într-o biserică, doar câțiva bătrâni ce așteaptă începerea liturghiei, deși e duminică şi e trecut de 10. Ne întâlnim cu cantorul, mai întâi, și ne povestește despre “liniștea” din sat, intrăm în biserică, ne semnează preotul în credenciale, nu are ștampilă, dar ieșim de aici și cu binecuvântare…

Pelerinii speranței merg mai departe, de la Bata la Radna! De dimineață plecăm sub amenințarea soarelui de peste zi, dar toată ziua ne-au însoțit norii și picăturile unei ploi ușoare! Suntem bucuroși că ajungem la timp la cazare fără a ne prinde ploaia cea mare! Mergem pe lângă o carieră de piatră, tunel şi stații de încărcare, pe lângă un Mureș mare şi învolburat, pe lângă pădure, pe lângă rugi de mure, flori de sunătoare sau mentă… Întâlnim oameni deosebiți, din nou drumul nostru e spre inimile oamenilor și poveștile lor! Ne bucurăm de ospitalitate și bunăvoință în Mănăstirea Radna, dar și în familia Gherguți din Radna, pentru care nu putem avea decât cuvinte de mulțumire și adâncă prețuire!(această zonă nu este pe traseul Camino de România, excepție făcând mănăstirea Maria Radna, care va face parte din traseul Camino de România pe ruta Timișoara-Oradea).

Mănăstirea Romano-catolică, Sfânta Maria Radna, un loc binecuvântat și plin de istorie ne primește cu bunăvoință! Un pelerinaj la icoana Maicii Domnului, icoană din secolul 17, făcătoare de minuni, definește drumul de pelerinaj de la Timișoara, pe Camino de România! Părintele Andreas Reinholz ne povestește de istoria şi sfințenia locului, bucurându-ne, de altfel, de liturghia specială pentru pelerini în două zile consecutive, fiindcă mănăstirea Sfintei Maria Radna şi grădina calvarului cu sfântul Roca, alt protector al pelerinilor, ne-au fost gazde.

Ne continuam drumul spre Timișoara, am intrat pe câmpuri pe ultimii kilometri, înțelegând că, de la plecarea noastră din Iași de acum o lună, și câmpurile s-au schimbat; grâul a fost secerat, floarea soarelui s-a copt, iar porumbul e mai înalt decât omul… Am ajuns într-un sat cu nume curios, Chesinț, cu o biserică galbenă în centru, cu magazin și cămin cultural. Dar atmosfera o animă cei ce au ieșit la o vorbă aici în centrul satului, iar la trecerea noastră curioșii își întorc privirile spre noi! Două zile mai sunt până la finalul drumului nostru, nu a fost ușor, dar sigur a fost frumos… Frumos prin locurile traversate, câmpuri, păduri, munții și ape, prin orașele și satele străbătute la pas, prin binecuvântările și spiritualitatea din biserici, prin ospitalitatea din casele prietenilor, prin oamenii întâlniți și prin poveștile descoperite. Și toate acestea concentrate într-o lună de zile, toate acestea însoțite de prieteni adevărați, devotați și pregătiți în orice moment să te ajute, să-ți fie de folos… Drumul nostru prin județul Timiș a fost peste dealurile proaspăt arate, pe margini de păduri și de aronia! Am tras pe tălpi ceva noroi, ori am încercat să împingem baloturile de paie amuzându-ne precum copiii… Deși drumul s-a înfundat într-o proprietate privată am “aterizat” ori am fost teleportați direct într-un sat german, Altringen! Aici e vorba de Viitorul trecutului, în care doar cei cu inițiativa prezentului pot face lucruri…

Ne apropiem Timișoara! Am mers de la Cherlottenburg la Bencecu de Sus, 24, 02 kilometri. I-am parcurs prin pădure, pe dealuri, pe lângă stâne și câini, pe drumuri de fermă! Pentru Charlottenburg, am avut mai multe așteptări, mai interesant a fost satul dinainte, Altringen! Bisericile sunt închise, iar preoții fac naveta de la o parohie la alta, astfel că abia la câteva săptămâni le vine unora din acestea rândul la liturghie.

În 8 august 2025, am ajuns la Timișoara! Am avut emoții și sentimente de bucurie și împlinire, de atingere a unui scop și probă a puterilor fizice, de prietenie și de recunoștință, de împlinirea unui vis și transpunerea lui în realitate. Împreună suntem pelerinii speranței! Speranța înseamnă să crezi în tot ce-i bun și frumos! Buen Camino sau Drum bun pe Camino de România și nu numai!!

Autor, Veronica Panait

Nota explicativă, din grupul de pelerini ai Speranței au făcut parte:

Elisabeta Turi, Timișoara
Veronica Panait, Iași
Daniela Militaru, Târgoviște
Petru Buzdugan, Roman
Mariana Buzdugan, Roman
Andrea Gizella Melkuhn, Sfântu Gheorghe
Dana Hucioc, din Iași,
Simona Szinner, Iași
Victor Szinner, Iași
Mariana Blaj, Roman
Sorin Blaj, Roman
Vasile Mircea, Bacău
Leontina Popa, Iași
Magda Chebac, Galați
Ana Păduraru, Galați
Adrian Gherguți, Roman
Iulia Tohănean, Brașov
Dorin Tohănean, Brașov
Dan Florea, Timisoara
Nicoleta Wacker, Germania
Gabriela Greu, București
George Greu, București
Nicolae Ion, București
Cornelia Nicolae, București
Marian și Maria Moise, București
Mihai Ţuţu, București
Andreea Cristina Georgescu, București
Rareș Tudorache, București
Ion Dumitrașcu, Franța
Raymond Manu, București
Crina Crișan, București

Dintre aceștia nucleul a fost alcătuit din primii 4, plecați în data de 4 iulie 2025 din Iași şi ajunși la Timișoara în 8 august 2025.

Ne-au susținut prin vizibilitate: Radio ERCIS FM, Angelus TV, Radio Iași, TV Roman, Ziarul Deșteptarea de Bacău, Magyar Kurir-katolikus hirportal, TV Muscel, TV Arad, Asociația Arta în dar Faraoani, Via Mariae Miercurea Ciuc, Asociația prietenilor Camino de Santiago, Gaudiopolis Varadiensis din Oradea.